Adona

Ochii ii erau mari si rosii; se vedea focul din privirea ei. Coltii ii erau ascutiti si din ei curgeau suvoaie de sange care se scurgeau usor pe barbie. Parul ii era de un negru mai intunecat decat noaptea a carei stapana era. Pielea ii era alba precum omatul proaspat nins; obrajii ii erau uscati: se vedea ca toata viata din ei fusese pierduta pentru totdeauna. Avea un ranjet demonic pe fata, un ranjet ce exprima satisfactie. Hainele ei de un albastru intunecat erau pline de pete proaspete de sange. Unghiile ei erau mari si ascutite, gata oricand sa-si sfasie prada. Niciodata nu se simtise mai bine: simtea cum prin venele ei curgea acum viata aceea proaspata pe care tocmai o curmase. Se simtea de asemenea vinovata, dar stia ca acest sentiment va disparea cu timpul.
Isi privi chipul in apa in care se reflecta luna plina de un galben bolnavicios: acesta nu mai era cum si.l amintea ea. Cand era muritoare avea un chip foarte placut; acum acel chip devenise rece si mort. Caci da, acum era o moarta vie. Stia ca facuse o alegere pe care nu o mai putea retrage, dar se bucura ca alesese intunericul etern. Aceasta fu prima ei masa ca si vampir, ca si stapana a noptii. Simtea cum puterile ei cresc cu fiecare strop de sange proaspat pe care il bea. Se uita la chipul cadavrului de la picioarele ei. Ii privi chipul, acel chip care ii dadea un sentiment acut de vina. Un chip speriat care incremenise pe veci. Auzi un fosnet la departare: acum auzului ei era foarte ascutit. Imediat isi dadu seama ca erau pasi. Pasi de om. Noi victime ale setei ei eterne de sange. Se ascunse in intuneric si astepta. Un cuplu tanar si fericit se plimba cand a vazut acel cadavru golit complet de sange. Se panicara. Acea frica ii provoca Adonei o pofta de sange careia nu mai putu sa se abtina. Iesi din intunericul care o ascundea atat de bine si insfaca prima victima: fata. Isi infinpse coltii adanc in gatul ei si incepu sa stoarca toata viata din acea fata bruneta si atat de frumoasa. Tenul ei perfect isi pierdea treptat din nuanta si devenea din ce in ce mai alb; obrajii ei se lipeau de maxilar. Supse si ultimul gram de sange din ea si isi fixa urmatoarea tinta. Acel tanar o privea cu niste ochii albastrii de o frumusete rara. Groaza se citea pe fata lui. Adona incepu sa rada isteric si isi dadu seama ca era timpul sa creeze un nou stapan al noptii. Il insfaca pe baiat si isi infipse cu salbaticie coltii ascutiti precun ciobul in gatul acestuia. Acesta impietri pe loc. Adona simtii gustul sangelui proaspat: isi dadu seama ca nu se va putea abtine. Acel gust de viata pura era prea puternic pentru ca ea sa ii poata rezista. Parul baiatului se schimba din acel galben mai frumos decat aurul intr.un alb bolnavicios. Simtea cum inima lui incearca cu putere sa pompeze fiecare miligram de sange ramas. Dar era prea tarziu. Cu un ultim efort isi inchise ochii si adormii. Pentru totdeauna.